Avertir le modérateur

02/12/2019

Cine a distrus aceasta tara ?Devalizarea Bancorex de către mafia politică,FNI, al doilea Caritas,Democraţia predată cu bastoanele minerilor,În perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României.

 „România a fost ţara tuturor posibilităţilor. În perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piaţă). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAŢĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă. „Ziarul“ vă prezintă o listă cu 10 lucruri care au tras România înapoi atât din punct de vedere politic, cât şi economic, toate marca PSD. Este bine să ne amintim, cine a fost, este şi va fi PSD. După nici jumătate de an de la momentul în care a văzut prima Revoluţie în direct, Occidentului i s-a arătat o altă Ro­mâ­nie: una în care hoarde de mineri, transformaţi în forţe de ordine şi sprijiniţi de puterea politică, dădeau cu bâta, la propriu şi la figurat, în plăpânda democraţie înfiripată în decembrie 1989.

1.     Opoziţia, scoasă din joc cu minerii
Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinţa unui şir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, şi nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele între­bări care au însoţit tranziţia. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, in­ten­ţionează să-şi permanenti­ze­ze puterea. Proaspăt reînfiin­ţa­te­le partide istorice au organizat manifestaţii în Bucureşti, iar puterea, benefiicind şi de serviciile unei televiziuni publice aser­vite, a organizat contra­ma­ni­festaţii, la care au participat atât muncitori de la marile uzi­ne bucureştene, cât şi mineri aduşi din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spaţii, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naţionale (FSN) a anunţat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat şi opo­ziţia – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fe­no­menul Piaţa Universităţii“. Mii de oameni s-au strâns în piaţă (denumiţi de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieşit câş­ti­gă­tor cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit preşedinte cu 85%, în condiţiile unei par­ticipări masive la vot: aproape 90% din populaţia cu drept de vot.

2.      Democraţia predată cu bastoanele minerilor


După mineriadele din 1990, venirea minerilor se perma­nen­ti­zează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Ur­mă­toarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-mi­nistru, se spune că la indicaţia lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabine­tul Petre Roman îşi dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.

3. Caritas-ul, primul tun din istoria economică
A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, şi a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depu­nă­tori cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile înceta­seră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pră­bu­şirea Caritas-ului. Sur­prin­zător a fost şi faptul că pu­te­rea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.

4. FNI, al doilea Caritas
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiin­ţa­rea acestui fond deschis de in­vestiţii – fond mutual -, precum şi a societăţii de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 şi nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiţi cu peste 300 de mi­lioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Ti­mofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari ma­nipu­lări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea şi com­punerea reţelelor crimei or­ganizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniţă. Au fost şi pioni pe teritoriul Ro­mâniei. Vă asigur că s-a ştiut totul în legătură cu FNI“.

5. Devalizarea Bancorex de către mafia politică
Banca Română de Comerţ Exterior a fost înfiinţată ca ban­că specializată pe opera­ţiu­nile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relaţii Ex­terne al Băncii Naţionale a Re­publicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din raţi­uni de marketing. În 1996 de­ţinea cir­ca 60% din opera­ţiu­nile de co­merţ exterior ale României şi era foarte activă în domeniul im­porturilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui pu­ter­nic scandal politico-financiar, cauzat de politica de­f­ec­tu­oasă a băncii şi acordarea de cre­dite pe criterii politice. A avut loc aşa-zisa „devalizare“ a băn­cii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecaţi pen­tru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliar­de de do­lari, bani de care au be­ne­ficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Gro­up) şi Gheorghe Florea Bragadiru.

6. 2000-2004 – România, ajunsă pe mâna baronilor PSD
Pe vremea guvernării PSD, Ion Iliescu – preşedinte şi Adrian Năstase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep să se construiască marile averi de sute de milioane de dolari, bani făcuţi în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprişan (Vrancea), familia Sechelariu (Ba­cău), Radu Mazăre (Constanţa), Ioan Niculae (Teleorman),
Ioan Neculaie (Braşov), Fraţii Cristescu (Timişoara), Gheorghe Bo­sânceanu (Constanţa), Dinel Stai­cu (Craiova), Corneliu Iacu­bov (Bacău) sunt doar câteva exem­ple. Aceşti oameni sunt aju­taţi de Hrebenciuc, Coz­mân­că, Şerban Mihăilescu (Miky Şpa­gă) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Năs­tase.

7. Privatizarea Sidex Galaţi
Oţelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost căpuşat în sistem Petrom şi adus în situaţia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste condiţii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galaţi pe relaţia Năstase – Anglia. După patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galaţi a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de mi­lioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat şi preţul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!!
8. Privatizarea Petromidia – Dinu Patriciu
În 2001 s-a realizat o altă pri­vatizare răsunătoare: Comple­xul Petrochimic Midia-Năvo­dari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, după ce tot el încercase preluarea companiei câţiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla Ro­mâ­niei unui liberal, iar Guvernul Adrian Năstase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reeşalonate pe o perioadă de 7 ani! Aşa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul Ro­mâniei a sărăcit cu sute de mi­lioane de dolari.

9. Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Porţilor de Fier
Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Porţilor de Fier. Ce au făcut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reuşesc să facă cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România până în 2004. În centrul afacerii se găseşte un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului, care a fost anche­tat pentru neconcordanţe în privinţa averii.

10. Vânzarea Petrom
Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gra­vă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat da­tele eco­nomice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspec­tele celei mai importante pri­va­tizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folo­sită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 mili­arde de euro. La data priva­tizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcă­min­telor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor pe­tro­liere, comercializarea gaze­lor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior priva­tizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest do­meniu, şi cel de-al doilea pro­ducător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Pe­trom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anu­nţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 mi­li­oane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au ana­lizat rezervele de ţiţei ale Pe­trom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezer­vele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare – la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţe­iu­lui ajunsese deja la 35 de do­lari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascen­siune de durată a pre­ţu­rilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de do­lari, valoare ce corespunde ac­tivului net menţionat, iar în­tregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoa­rea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năs­tase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.
Sursa http://www.exploziv-news.ro/ancheta/335-ati-uitat-cine-este-psd.html

Demontarea unei mari minciuni istorice despre Transilvania și Banat!

De 101 ani, romanii sunt otraviti zi de zi cu o mare minciuna istorica, aceea ca in Transilvania si Banat, traiau in mare prosperitate in imperiul habsburgic sau in regatul maghiar, iar unirea cu Romania a dus la decaderea celor doua provincii, scrie profesorul Petrișor Peiu pe Ziare.com.
Realitatea cifrelor este cu totul alta: Transilvania si Banatul erau o periferie saraca a imperiului austriac si apoi, intre 1867-1918, o periferie si mai saraca a regatului ungar. Pentru cei care imprastie si azi cu obraznicie mitul imperiului civilizator avem, mai jos, un tabel cu nivelurile PIB/locuitor din toate provinciile blestematului imperiu:

Description: PIB Imperiul Habsburgic

 Sursa: Regional Income Dispersion and Market Potential in the Late Nineteenth Century Hapsburg Empire, Max Stephan Schulze, © Max-Stephan Schulze, London School of Economics. November 2007

Sa spunem si cifrele, pentru a nu ramane nicio umbra de indoiala: PIB/locuitor in Transilvania era, la 1910, 1.632 dolari (1990), in vreme ce Austria de Jos avea 3.780 dolari, Boemia 2.782, malul stang al Dunarii 1.900 dolari, malul drept al Dunarii 1.878 dolari, bazinul Dunarii si al Tisei 2.521 dolari, Austria avea o medie de 2.334 dolari, Ungaria avea 1.887 dolari media, iar media imperiului era de 2.164 dolari. Mai sarace decat Transilvania erau doar Galitia, Dalmatia, Bucovina (provincii imperiale) si Croatia-Slavonia (parte a regatului maghiar).

In ciuda tuturor minciunilor care ne manjesc ochii si urechile de zeci de ani, Transilvania si Banatul s-au dezvoltat in timpul si datorita administratiei romanesti, in ultimii 101 de ani. Iata unde ne aflam astazi:

Ungaria are trei macro-regiuni:

a) Kozep-Magyarorszag-Centru, cuprinzand regiunile Budapesta si Pesta

b) Dunantul-Transdanubia, cuprinzand regiunile Kozep-Dunantul- Transdanubia Centrala, Nyugat-Dunantul- Transdanubia vestica si Del-Dunantul- Transdanubia sudica

c) Eszak es Alfold- Marea campie si Nordul, cuprinzand regiunile Eszak-Magyarorszag- Nordul Ungariei, Eszak-Alfold- Nordul marii campii si Del-Alfold- Sudul marii campii.

Description: regiuni Romania UngariaDescription: GDP UE 2017

 Sursa: Extrase din Eurostat

Description: NUTS regiuni Romania

 Transilvania de azi este impartita in doua regiuni de dezvoltare: Centru si Nord-Vest, iar Banatul se afla in regiunea Vest.

Ce constatam? Nivelul de performanta economica este clar superior in toata Transilvania fata de partea de est a Ungariei, fata de partea de sud si fata de regiunea din jurul capitalei Budapesta (adica fata de trei sferturi de Ungaria): daca regiunea Centru are un PIB/locuitor (metodologia PPS - standardul puterii de cumparare) de 60% din media UE, iar regiunea Nord-Vest are un PIB/locuitor (PPS) de 56% din media UE, macro-regiunea Eszak es Alfold (estul Ungariei, practic) are un PIB/locuitor (PPS) de numai 45% din media UE (regiunea Eszak-Magyarorszag- 46%, Eszak-Alfold- 43% si Del-Alfold - 48%). Ba chiar si regiunea Pesta din jurul Budapestei se afla sub nivelul Transilvaniei (53 % din media UE -PIB/locuitor pentru maghiarii de aici)!

Banatul romanesc (regiunea Vest), cu un PIB/locuitor (PPS) de 67% din media UE, depaseste, cu atat mai mult, toate aceste regiuni maghiare.

De fapt, in afara de regiunea Kozep-Magyarorszag din jurul capitalei (care include Budapesta) cu un PIB/locuitor (PPS) de 104% din media UE si de regiunile de la granita cu Austria, Kozep-Dunantul si Nyugat-Dunantul- 63%, respectiv 72%, restul Ungariei nu atinge nivelul de dezvoltare din Transilvania si Banat!

Orasele Transilvaniei si Banatului erau niste biete orasele de provincie pe vremea imperiului austriac si a regatului maghiar, iar modul cum arata astazi se datoreaza covarsitor ultimei sute de ani. Iata cum arata lista marilor orase din regatul Ungariei, confrom recensamantului de la 1910 (sursa: Kogutowicz Karoly, Hermann Gyozo: Zsebatlasz: Naptarral es statisztikai adatokkal az 1914. evre. Magyar Foldrajzi Intezet R. T., Budapest 1913) si ce au ajuns astazi acele orase:

Description: marile orase Romania Ungaria

La 1910, cel mai dezvoltat oras din Transilvania si Banat, Timisoara, nu se afla printre primele 20 din imperiu, iar Clujul nu era printre primele 40.


In cei 101 ani de administratie romaneasca, toate cele patru orase transilvanene din tabelul de mai sus au crescut puternic: Clujul a crescut de 5 ori, Oradea de aproape 4 ori, Aradul de peste 3 ori si Timisoara de aproape 5 ori. Trei din ele (mai putin Aradul) depasesc Debrecen-ul (al doilea oras maghiar astazi) ca populatie, economie, influenta, recunoastere internationala.

Toate patru depasesc Szeged-ul din toate punctele de vedere. Nemaipunand la socoteala ca si Brasovul are aproape 300.000 locuitori (290.167, mai exact), crescand de 6 ori ca marime in ultima suta de ani. Clujul si Timisoara sunt astazi mari centre universitare si economice, indicatorul PIB/locuitor aici fiind depasit, in Ungaria, doar de capitala Budapesta. Oradea si Aradul au o putere economica similara Clujului si Timisoarei.

In Transilvania si Banat, Romania a construit 8 aeroporturi (Cluj, Timisoara, Arad, Satu-Mare, Baia-Mare, Targu-Mures, Sibiu, Oradea). In toata Ungaria sunt 9 aeroporturi.

Tragand linie, putem concluziona ca Transilvania si Banatul s-au dezvoltat in ultima suta de ani, de la niste provincii indepartate si sarace ale imperiului habsburgic sau ale regatului maghiar, la un nivel pe care majoritatea teritoriului maghiar doar il viseaza; prafuitele orasele ardelene de la 1910 au devenit astazi metropole europene, cum in Ungaria nu exista, cu mari universitati, cu economie dezvoltata si cu recunoastere internationala. Szeged si Debrecen, perlele regatului maghiar de odinioara, sunt azi niste orase de talie medie, fara stralucire si cu iz provincial, care nu ar avea loc printre primele 10 orase romanesti. De ce? Simplu: pentru ca in Ungaria, Budapesta sufoca totul in jur. Kozep-Magyarorszag, zona din jurul capitalei maghiare concentreaza jumatate din economia tarii vecine, pe cand la noi regiunea Bucuresti-Ilfov abia detine 27% din economia tarii. Si se mai plange UDMR-ul ca Romania este un stat ultra-centralizat, in care toate resursele se strang la Bucuresti! Cat de ridicole par astfel de lamentari, cand ne uitam la cifre...

Pentru a intelege exact ce drum s-a parcurs din 1918 incoace ii sfatuiesc calduros pe toti criticii administratiei romanesti din Ardeal sa faca un drum pana in Bistrita-Nasaud. In anul 1910, aici era cel mai sarac colt al regatului maghiar. Statisticile de atunci (recensamantul imperial) ne arata aici o zona nedezvoltata, putin populata, lipsita de viata culturala reala, un loc unde urbanitatea nu era deloc marcanta. Mai putin de o sesime din populatie locuia in orase. Bistrita era un targusor cu abia putin peste 13.000 locuitori.

Astazi, Bistrita- Nasaud a ramas un judet mic, muntos, cu o populatie de mai putin 330.000 de locuitori, unul dintre putinele judete transilvane fara aeroport, fara vreo mare companie, lipit de Carpati. Nicio autostrada nu trece pe acolo, niciun proiect de autostrada nu trece pe acolo. Nicio magistrala feroviara importanta. Singurul dar mare pe care Dumnezeu l-a facut bistritenilor este frumusetea ireala a lacului Colibita. Cu toate acestea, drumurile sunt impecabile, iar municipiul Bistrita este unul dintre cele mai curate si mai bine ingrijite orase din Romania. Plang unii dupa gospodarii sasi care au plecat din orasele bistritene? Duceti-va sa vedeti ce au facut gospodarii romani: toate fatadele cladirilor istorice arata impecabil si blocurile lucesc de curatenie, spatii verzi aerisite, ingrijite, monumente istorice refacute, o sumedenie de fabrici, mai mici sau mai mari, dezvoltate de zeci de antreprenori. Cladirile publice sunt toate refacute, splendid renovate.

Bistrita este, astazi, un oras de peste 93.000 locuitori (sursa: Timponline.ro) in care nu simti niciun moment provincia. Viata culturala exista din plin si nu e deloc formala. Doua lucruri fac din Bistrita o experienta exceptionala. Dintre multele monumente istorice care astazi sclipesc a nou, se remarca Palatul Culturii, fosta "Casa asociatiei meseriasilor din Bistrita" (in germana Bistritzer Gewerbeverein), un palat somptuos care gazduieste o sala de spectacole superba, decorata cu un candelabru imens si sali de concerte de camera pline de mici formatii care repeta intr-un entuziasm care numai provincial nu este. Aici au loc spectacole de teatru sau concerte, inclusiv cele ale artistilor locali. Cladirea este spectaculoasa nu datorita arhitecturii, ci datorita unei efervescente culturale incredibile, care nu ar fi fost niciodata posibila la periferia unui imperiu arogant, dar decadent.

Pe de alta parte, modernitatea se arata din plin in cladirea spitalului judetean de urgenta: totul este nou, aparatura este de ultima generatie, cele trei blocuri operatorii sunt intru totul contemporane si, lucrul cel mai important, aici s-au mutat de la Cluj 40 de medici in floarea varstei, care s-au simtit imediat pretuiti. Un simbol al unei Romanii europene, integrate si dezvoltate, acest spital incredibil de nou si de bine pus la punct, unul dintre cele mai bine refacute si dotate spitale din tara.

Asa arata astazi locul cel mai sarac din regatul maghiar de acum 101 ani! Un oras in care nu o sa vezi niciun cersetor. Un judet de talie medie, cu viata culturala, cu industrie electronica si electrotehnica, cu un spital de mileniul III si cu o comunitate de antreprenori si de gospodari de toata isprava. Un succes al Romaniei moderne de care vorbim prea putin. Periferia mica si saracacioasa a regatului Sfantului Stefan s-a transformat, dupa 101 ani, intr-un mod impresionant. Asa arata, oare, un loc supus unei administratii balcanizate si super-centralizate, cum o numesc unii? Cati dintre noi ne mai intrebam cum ar fi aratat acest loc daca ramanea in afara Romaniei, intr-un stat strain si indiferent cu provinciile de granita?

Si daca tot vorbim de Bistrita-Nasaud, sa nu uitam ca, acum 101 ani, unii dintre cei mai importanti romani veneau de aici: Andrei Muresan, Liviu Rebreanu, cel mai influent si mai "european" prozator roman si George Cosbuc, unul dintre cei doi mari poeti ardeleni de dinainte de Unire, pe nedrept minimalizati de dictatura mintilor inguste. Ultimii doi, membri ai Academiei Romane. Cel care ne-a lasat cea mai expresiva traducere a "Divinei Comedii", Cosbuc, ar trebui recitit de sute de ori in ziua de astazi.

 

 
Télécharger toutes les pièces jointes sous forme de fichier .zip
  • image013.jpg
    63.3kB
  • image012.jpg
    17.5kB
  • image015.jpg
    36.3kB
  • image014.jpg
    19.8kB
  • image011.jpg
    75.4kB

 

 


28/11/2019

PĂREREA UNUI ROMÂN STABILIT ÎN OLANDA DESPRE CUM AU OBTINUT " EI" BOGATIE

O parere (veche) despre ...lume

 

 PĂREREA UNUI ROMÂN STABILIT ÎN OLANDA DESPRE CUM AU OBTINUT " EI" BOGATIE

Ce aiurea e mâncarea în Olanda! Și în tot vestul. Numai Italia se salvează, în rest numa’ carton, ca și ăla din care se co...nfecționează cofrajele de ouă. Pământul e și el vai de steaua lui! Ce au vesticii e din furat – colonii și teritorii de la vecini – e la mintea cocoşului.


De ce au colonii? Pentru că s-au dus peste alții la furat, că acasă nu aveau. Românii au avut, așa că au stat cum stau și azi: ca tâmpiții și proştii, ca să-i jefuiască străinii!
Ce e istoria? O poveste cu tâlhari și criminali, aia este! De la Troia, la Războiul din Golf, același rahat: expediții de jaf. Acum câteva sute de ani, vesticii trebuiau să meargă pe mare la furat, azi ne aduc nouă rahaturi pe uscat și cică-s de mâncat… Niște mizerii, dar musai să plătești firma, brandul. 


Cum sună, de pildă: „Cârnați de Turingia”? Au! O mizerie! Dintr-un porc românesc nu poți să faci așa ceva nici din greșeală. Nici un amărât de cartof pai nu au ăia pe acolo – zici că-s peleți. De ciolan afumat nici nu au auzit. Ca urmare, fasolea lor – insipidă oricum! – devine inutilizabilă.

Așa că, mi-am făcut o listă cu ce trebuie adus din România în vestul cel civilizat! Niște zeci de kg de cartofi, 200 kg de burtă de vită, 200 kg de ciolane afumate, saci de mere, ceapă – groaznic! – oală Kuhta, de presiune, morcovi, 30 cutii brânză Năsal (net peste orice au ăștia!), 30 bucăți de brânză Homorod, 500 metri liniari de cârnați, un braț de salam de Sibiu, o canistră de țuică de prune, 50 de table de slănină și… mai văd eu. 


Și îmi bag… în dietele lor de figuranți, de hoți, de zgârciți, care ambalează fiecare cartof în parte, îi dau o denumire pompoasă și de fapt e net inferior celor care se aruncau în spatele aprozarelor lui Ceaușescu! 


Dar… nu ei, „civilizații”, sunt proști! Românii sunt proști. Au vrut „o țara ca afară” – ca afară o să fie! 


Băi mototolilor, fosta armată română cânta : „Nu vom ceda o palmă de pământ, chiar de vom intră-n mormânt!” E cel mai bun pământ din lume. 

De aceea își rescriu istoria toți vecinii noștri, ca să pună laba pe el – și nu numai vecinii. Care parteneriat, care prieteni? Aiurea!
Vine pămpălăul ăla de Charles și își pune ceapă aici și face dulcețuri din fructe adevărate!
Fosta monarhie, aia de-a abdicat pe la pa’șepte, e prezentă și ea aici la furat. Și românii?! Românii… ciotcă la șaorma cu de toate. Stau cu mâna la cosor.

Păi mă, teritoriul acesta este absolut vital! Cică „lapte din Alpi” – un pișat. Vorbe, reclamă! 


Imperiul Roman a venit aici pentru că-și băteau unii călători gura: „În Dacia curge lapte și miere, iar vesela e din aur.”

România există ca țintă fixă pentru orice altă țară sau concern multinațional, nu există prieteni în jocul profiturilor la nivel mondial. 

Vacă de muls, atât și nimic altceva. NI-MIC! Mai mult, țara e locuită de proști ușor de păcălit și manevrat. 

Să fii popor sărac într-o țară ca România, în mod cert nu meriți ceea ce ai!
De ce, m-a întrebat un marinar, deși are ieșire la mare, România nu a însemnat mare lucru în istoria navigatorilor și a vaselor de tot soiul? Căci, în afară de pânzarul moldovenesc, el alte corăbii românești nu știa. Nu galere, nu caravele, nu bricuri, fregate, goelete, baleniere, crucișătoare sau cuirasate, nu portavioane, etc. – nimic în afară de bărci de pescuit și plute pe Bistrița! 


Caravelele portugheze și spaniole au mers la furat până în America. Vikingii au tras la ramele drakkarelor, mânați de foame, tot până în America. 

În 1722, olandezii au descoperit Insula Paștelui și au sărbătorit asta măcelărind populația! 

Evident, primii invadatori planetari sunt englezii. După care vin spaniolii, portughezii, francezii, turcii…
Toți cei care aveau flote. Istoria i-a înregistrat ca descoperitori, dar descoperirile au fost doar inerente în goana lor lacomă după bogățiile lumii. 

În realitate, mergeau la furat! Toată istoria navală este un concurs pentru supremație și descoperirea de noi rute comerciale. 

Mulți și-au frânt gâtul. Olandezii au fost printre cei mai temerari – au forțat Novaia Zemlea (Nova Zembla, cum spun ei) pierzând navele şi întorcându-se acasă doar cinci la sută, după ani şi ani, pe o rută reușită doar peste 200 de ani, de către un spărgător de gheaţă atomic.
Dracii de englezi au înhățat 60% din uscat, la un moment dat, iar asta nu demult. 

FOAMEA ȘI LĂCOMIA! Mergeau la furat și spaniolii, nu pentru a face pe bunii samariteni, chiar dacă-și cărau și preoții misionari după ei.
Românii aveau, de aceea nu se omorau cu navigația. Neamurile care nu aveau ieșire la mare și nici mâncare, dădeau buzna la vecini. Am intrat noi peste careva? Niciodată! Pentru că aveam de toate! Ehei, acu’ s-a rezolvat, nu mai avem!
Așa că… n’șpe milioane de români și-au luat lumea în cap și sunt ba la muncă, ba la furat, ba la ucis prin Afganistan (în cârdășie cu alți hoți!) sau înrolați în Legiunea Străină.


Mecanismul jafului este simplu: orice neam, care întrepătrunde alt neam, vine la furat! 

Toți hoții au aceeași vrăjeală, ca englezii în India: cică aduc civilizația. Aiurea, au venit să fure! 

La noi, indiferent că au fost habsburgii și apoi austro-ungarii (care mai sunt încă!), că au fost turcii sau grecii din Fanar, că au fost nemții și pe urmă rușii, aceeași situație: toți au venit la furat! 

Până și bulgarii au venit la ciupeală pe aici de-a lungul istoriei. 

Dintre vecini, numai sârbii au avut ce le trebuia, așa că măcar ei ne-au lăsat dracu’ în pace.


Gabriel LUPAN

 
Toute l'info avec 20minutes.fr, l'actualité en temps réel Toute l'info avec 20minutes.fr : l'actualité en temps réel | tout le sport : analyses, résultats et matchs en direct
high-tech | arts & stars : toute l'actu people | l'actu en images | La une des lecteurs : votre blog fait l'actu